Fiecare a avut o copilarie, unii o traiesc si azi...din plin.
Indiferent de varsta pe care o avem, suntem si noi copii.
Brusc mi s-a facut dor de orasul natal, de oamenii de acolo, de atmosfera specifica zonei si de binele de atunci.
Diminetile de vara ni le petreceam in familie, la masa,unde mereu era voie buna si armonie.Nu cu mult dupa terminarea micului dejun, soneria se aude: era ori Andrei, ori, ori Narcis, ori Andreea...ori toti 3 cu rugamintea "O lasati pe Stefania afara?:o3".Imediat ce auzeam "da" (eram si gata imbracata) o tuleam afara, mai ca descaltata.Ce faceam noi? de fapt...ce nu faceam! Ne jucam prin pamant, normal.Mergeam in spatele blocurilor si ne dadeam pe bara de scuturat covoare, cautam cartoane ca sa ne dam pe valea aia, mare pe atunci.Ne jucam si distram cu Şchiopu' , Tiţa, Urechila...cainii vagabonzi care dadeau tarcoale pe la blocurile noastre si care primeau mancare de la locatari.Luam bucati din bordura, le puneam in mijlocul strazii si asteptam sa treaca masinile cu viteza peste ele...era asa o mare satisfactie cand treceau peste ele...nu stiu de ce.Urlam la ai nostri sa ne dea "10 mii" sa ne luam: inghetata, loto, cipsuri...fel de fel de tampenii.Nu ne duceam in casa sa le cerem, pentru ca stiam sigur nu ne vor da.Asa daca ne spuneau de la balcon ca nu au...ce ziceau vecinii "Ia uite..ce zgarcita e familia Maftei,nu ii da copilului 10 mii".Cand gaseam "o mie de lei" pe jos..ptii,fuga la "Doamna Avram" sa ne luam 2 gume Turbo si le imparteam ca sa nu ne certam.
Tin perfect minte...eram cu Andrei si am gasit un catel mort.Ne parea atat de rau, incat ne-am hotarat sa il ingropam.Si unde oare? Sub balcon la Stefania :D. Zis si facut, am cautat 2 bete mai groase, am transportat cadavrul cu o punga si ne-am apucat de scobit pamantul...am facut noi o gropicica destul de adanca si am pus catelul acolo.Dupa ce l-am ingropat, am confectionat o gruce si am pus-o la capul lui.Inca tin perfect minte cum am spus amandoi odata "Dumnezeu sa il ierte" si ne-am promis unul altuia ca fix peste 6 luni il vom dezgropa sa vedem cum arata! Si chiar asta am facut...l-am dezgropat dupa o perioada buna de timp, dar mai bine nu o faceam...mirosul era insuportabil..si mai rau,era sub balconul meu!
Mai crescusem putin, eram in a4-a...cei 3 crai de la rasarit "Andrei eu si Narcis".Ne plictiseam afara...ce sa facem,ce sa facem...am mers la Narcis.Eu cu Andrei calare pe bicicleta fitness, Narcis la calculator.Dupa cateva minute, eram toti plictisiti...iar.Ce sa facem, ce sa facem...unul dintre noi a venit cu stralucita idee sa "sunam aiurea".Zis si facut: aduce Narcis telefonul si cartea cu numere si incepem sa ne sunam colegii din clasa, prostindu-ne si dandu-ne drept admiratori secreti.Dupa vreo 10 minute se aude de dincolo "Narcis!! Sunati cumva aiurea?!?!?!" Narcis: "Nuu,mama!".Inca alte cateva minute de distractie copioasa si intra mama lui Narcis in camera..oh,nu! Aia cred ca a fost ultima data cand am facut asta, eu cel putin m-am simtit atat de prost.Si acum cand ma gandesc, am o urma de regret, dar inca mi se pare amuzant :D.Tot la Narcis cand veneam, trebuia sa o inchida pe saracuta Lessie in balcon.Lessie era un catel de vanatoare, care pe atunci mi se parea extraodrinar de imens si infricosator.Cand se apropia de mine vroia sa o magai, dar eu credeam ca vrea sa ma muste, de aia trebuia sa o inchida.
La Andrei tin minte ca mergeam si ne jucam cu masinutele teleghidate.Si acum imi doresc una,tata...sa stii!
Sunt o gramada de lucruri de povestit, o droaie de amintiri nebune cu gasca vesela.Imi e dor de ei...groaznic de dor!Imi doresc sa fi fost filmari cu noi cand faceam tampeniile alea, ca sa le pot privi mereu!
