Chestioare...

 Te sarut ca pe o fantoma reala...




Suferinta? Sau durere...
 Ochii albastri precum cerul senin sclipesc atunci cand isi gasesc ecoul in oglinda ochilor mei.O saptamana de mi-ai fi dat,o saptamana le-as fi privit sclipirea.
  Parul blond,delicat ca firul de matase,curge pe umerii tai bine facuti gadilandu-mi astfel fruntea lipita de pieptul tau cald.
  Buzele moi si pline de tandrete imi ating usor parul,apoi fruntea,ochii,nasul si incet,incet buzele mele cele pline de extaz.
  O ultima clipa,o ultima secunda,iar buzele tale dulci se indreapta spre urechea mea.Asteptam un sarut.Tot ce am primit a fost o suflare calda,plina de durere.Mi-ai spus "Adio frumoasa mea",iar totul a inceput sa se intunece.
Inima-mi invadata de soldatii suferintei si de lava durerii a inceput sa bata din ce in ce mai tare,ochii s-au umplut de lacrimi amare,iar sclipirea ochilor tai incepe sa dispara si ea incet,incet,incepe sa se afunde in lacrimile fierbinti ale chinului.
In mintea mea numai frazele "E vina mea!" si "Eu i-am sters sclipirea ochilor!" zburau si se loveau,provocand dureri incontrolabile...totul durea.Chiar si gandul la imbratisarile tale calde,protectoare si pline de tandrete,ma arunca intr-o profunda chibzuinta.
  Stiam ca o sa doara acest ultim moment,stiam ca o sa se termine.Eram oarecum impacata cu idea,dar cuvintele rostite de tine,ochii blajini adanciti in lacrimi sangeroase si barbia ta incretita de durere m-au transpus intr-o stare indescriptibila,intr-o prapastie a necazului nesfarsit.Pamantul mi-a cazut de sub picioare...tu erai Pamantul.
  Acum sunt suspendata in aer...astept sa te reintorci si sa-ti spun ca nu te mai plac,nu te mai indragesc...doar pur si simplu te ador.
Din suflet.

Obsessions
 De ce fac asta.De ce plang.De ce ma doare asa tare.Ce am?! Ce-i cu mine?! Nu mai vreau! Simt,doare,gandesc,sufar,incerc,ma lovesc,simt,sufar.....
Simt cum ma strapunge in inima,cum cuvintele imi topesc si ultimele locuri neatinse ale sufletului meu.Gandesc negru,vad negru,ma lovesc de negru.Sufar,suspin,ador,intreb.Raspunsuri nu gasesc,remedii nu descopar,suferinta se amplifica,cuvintele se afunda,negrul ma invaluie.
         Simt,sufar,traiesc,incerc.
Ma-ncumet sa trec peste,ma doare...doar incerc.Doar tu...coala alba,tu esti scaparea mea...doar tu esti raspunsul!
Trec peste,infrunt,ma refac,imi trece.Cuvintele revin,negura ma acopera,sentimentele se amplifica,dar cu toate acestea,rezist.
Tanjesc,suspin,visez,doresc,trecut de mult pierdut...mi-e dor.
Amintiri cumplite,satisfactii.Plang!

Ohh,my dear
 Iarasi imi plange sufletul,iarasi imi curg si ultimele lacrimi amare lasandu-mi o urma dureroasa pe obrazul pal.Pana cand va dura aceasta durere crunta? Oare lacrimile mele se vor termina intr-o buna zi?
 Sentimentul de melancolie ma invaluie,gandurile sumbre ma coplesesc,iar lacrimile cad...cad una cate una.
 Stau si ma intreb...oare de ce am nevoie? De fapt...de ce ma tot intreb.Raspunsul il am,imi umbla prin minte,dar ma doare sa-l recunosc.Asta e! MA DOARE! Stiu ca nu poate fi nimic,realizez ca totul este un vis dragut.Ma amagesc amarnic.Traiesc in fiecare zi teama de sfarsit,dar daca nu stim ce ne aduce ziua de maine, eu de ce mai sper? Tac,inghit,sufar...si sper. Sper ca macar tu sa fii doar al meu,sa ai ochi doar pentru mine,sa-mi spui cat de mult ma iubesti si sa nu ne despartim niciodata...
Oare mai este o cale de speranta,de implinire?
Daca nu...curand voi ceda,ma voi topi,iar sufletul va reusi sa-si gaseasca calmul.

Death Prediction
A visat-o,intrase in stop cardiac,asistenta o privea cum isi pierde si ultima suflare,s-a stins.Brusc trezit se indreapta spre spital,intra in camera ei si ii spune disperat:
- Te-am visat,te-am visat! Te chinuiai! Esti bine?!
 -Asistenta este rea,a avut ceva cu mine!
 Dupa terminarea vorbelor ei,o asistenta intra in camera si il intreaba:
-Ma scuzati,pe cine cautati?
 -Pe sotia mea, Hannah Watson.
 -Domnule,imi pare rau sa va anunt,dar doamna Watson a murit in aceasta dimineata...




Mmm...
 Negresit.Trudesc a-mi pastra cumpatul,dar in zadar.Cuvintele,ochii si vocea ta mi-au ramas intiparite in suflet.
 Imi doresc sa...as vrea ca...of,dar stii deja
 "De ce?" mereu ma intreb....
 "Ma doare! mereu imi spun atunci cand...
 Eh,totul,absolut totul,in momentul de fata este o intrebare,un mister,o enigma.Teama de a gandi asupra acestora este una singura si bine precisa "Frica de a te pierde".