In sfarsit am inteles si eu ceva...de ce sa nu-ti faci atat de multe planuri pentru o chestie care...in proportie de 10% nu stii daca se va realiza.Ok,probabilitatea este mica,intr-adevar,ceea ce te determina sa gandesti pozitiv, DAR,cu cat visezi,planuiesti,migulesti mai mult,cu atat daca acea probabilitate creste fara sa iti dai seama,sau creste chiar intr-un moment in care nu te astepti,atunci te simti...hmm,e ciudat sentimentul...te simti de parca ai fi parasit.E nasol,intr-adevar,de aia trebuie sa...fim siguri ca atunci cand ne propunem ceva,sa incercam sa ducem la bun sfarsit ceea ce ne-am dorit...pentru ca riscam sa pierdem increderea de sine si cea pe care o au persoanele apropiate fata de tine,iar dupa aia iti dai pumni in cap ca "Da' de ce!! Da' de ce!!".Pai uite de aia,ca ai facut tu ceva de Dumnezeu nu te-a ajutat,asta-i singura explicatie plauzibila din punct de vedere crestin :)
 | ||||
| P.S. Femeia din poza din dreapta este catolica...nu conteaza! :) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu