De la ultima postare nu s-au facut prea multe, doar o noua si super "cută" poezioara preparata in doi.Ingredientele sunt simple: putina dragaleala pe 'ici, putina dragaleala pe 'colo, niste zambete dulci si muuulta, dar muuulta inspiratie...a..si niste "copii destepti".
Poezioara suna cam asa:
Norişori pufoşi scaldă o lună;
Ne uităm la ea şi ne ţinem de mână;
Privirile calde uşor se-nconjor,
Hai să furam un norişor!Iar luna acum vindicativă,
Se uită la noi şi luminează mai tare.
Ascunşi nu mai suntem, hai să fugim
În lumea mare, în depărtare.
Şi cum fugeam noi doi aşa
Luna în spate se tot pierdea...
Eram numai noi şi norişorul nostru:
La mijloc pufos ascuns în albastru
Ea deodată se opreşte şi spune
-Eşti cel mai scumpix iubit din lume,
-Eşti ca un norişor pufos şi-atrăgător!
-S-aruncăm înapoi al lunii nor!
El înduioşat răspunde zâmbind:
-Tu eşti norul meu! Vreau să te-ating!
-Luna nebună e prinsă în urmă.
-Ascunşi vom fi cât ne vom iubi!
Multumesc Petre, pentru cuvintele frumoase, multumesc pentru companie, multumesc pentru zambete, multumesc pentru atentie si iti mai multumesc pentru ceva...ceva pe care ti-l voi spune face to face :D .
