Special for Layla

 Aseara, respira greu...intrasem in panica.M-am bagat in pat langa ea, ne-am invelit si am luat-o in brate sa o incalzesc, corpul ii era mai rece decat de obicei, era moale si abia isi deschidea ochii.Ma uitam la ea si plangeam...plangeam si spuneam in soapta "Doamne, nu o lua si pe ea de langa mine", dar simteam ca nu ma aude.Am adormit.In vis reusesc sa zbier "Nu o lua si pe ea de langa mine, Doamne, te implor!"...dar tot nu m-a auzit.Ma trezesc, avea ochii inchisi, ii ating burtica si...nimic, o strig...nici o reactie.Cu labutele pe bratul meu si cu botul pe ele, parea ca doarme pur...si asa era, dormea pur si vesnic.
 Valurile de lacrimi nu o aduc inapoi...si o vad peste tot, dar nu e nicaieri, o simt aici, dar nu e nimeni langa mine...



Cine o sa ma mai intampine cand vin acasa, cine o sa imi rontaie degetele, de cine o sa mai rad cand fuge ca nebuna prin casa?
Mami, sa ai grija de ea, bine?

 Deja imi lipsesti, Lay!!